MedicalȘtiri

Terapie intensivă, cum vă afectează psihologic această traumă

Terapie intensivă, cum vă afectează psihologic această traumă. Tratamentul pe care îl primesc pacienții funcționează, dar rămân și sechele.

Ca tratament, are un succes remarcabil. Care este cel mai mare tribut adus oamenilor care lucrează la îngrijire pacienți critici?

Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de complex: majoritatea oamenilor părăsesc terapiile intensive în viață. Putem spune că toate spitalele din România, folosesc consumabile medicale foarte bune.

Terapie intensivă, locul care poate fi tulburător

În ciuda faptului că sunt periculos de aproape de moarte când ajung acolo, situația se schimbă radical.

Printr-o combinație de dăruire, decizii și tehnologie, personalul se asigură că majoritatea oamenilor reușesc.

Acesta este rezultatul a ani de cercetări atente.

S-au căutat practici clinice pentru restabilirea funcționării organismului cât mai rapid și eficient posibil.

Recent, s-a ajuns la concluzia că impactul terapiei intensive se extinde dincolo de supraviețuire.

Un studiu a constatat că peste jumătate din pacienții de la terapie intensivă aveau dificultăți psihologice.

Persoanele sufereau de depresie gravă sau reacții înfricoșătoare și coșmaruri în terapie intensivă.

Acest lucru le-a afectat grav calitatea vieții și, de asemenea, le-a împiedicat recuperarea fizică după boală.

Într-un alt studiu, pacienții au fost intervievați despre halucinațiile și iluziile pe care le-au experimentat.

Descrierile par ușor amuzante dar erau terifiante la acea vreme și au dus la amintiri intruzive dureroase.

Acestea reveneau mult după ce pacienții își dăduseră seama că experiențele lor erau doar iluzii.

Mulți pacienți nu menționează aceste experiențe în timp ce se află în spital.

Fie de teama de a nu părea nebuni, fie din incapacitatea de a vorbi.

Cauzele unor asemenea dereglări la nivel psihologic

Aceste experiențe pot fi cauzate de efectul unor boli grave asupra creierului.

Pe de altă parte, și medicamentele analgezice și sedativele joacă un rol.

Acestea sunt utilizate acum doar acolo unde nu există nicio alternativă.

Stresul se adaugă, dar este adesea cauzat accidental de modul în care sunt organizate secțiile.

Ca pacient, sunteți adesea gol și expus, auziți zgomote alarmante în momente aleatorii.

Ciclul somn-veghe este întrerupt prin a fi trezit pentru proceduri medicale pe tot parcursul nopții.

Vi se vor administra medicamente care vă pot dezorienta și veți fi expus la disconfort ori alte sentimente.

Această situație a condus la reorientarea tratamentului către reducerea stresului pacientului.

Se încearcă reducerea problemelor psihologice pe termen lung, fără a sacrifica eficiența de salvare a vieții.

Luați acest exemplu simplu: un studiu a avut ca temă tonul alarmelor de pe echipamentele de terapie intensivă.

Tonul nu are nicio legătură cu cât de urgentă este situația.

Multe alarme care sună înspăimântător sunt doar memento-uri pentru personalul medical.

Dar, pentru cei neinițiați, s-ar putea să pară că moartea este iminentă și că nimeni nu răspunde.

Unele stresuri sunt pur și simplu o parte inevitabilă a procedurilor medicale necesare.

Tuburile de respirație introduse prin gură sau implantate chirurgical prin gât sunt notoriu inconfortabile.

Și, în ciuda ratelor de supraviețuire, oamenii mor în terapie intensivă.

E o experiență descurajantă dacă sunteți pacient în aceeași secție cu o persoană care a pierdut lupta.

Abordări diverse în chestiunea traumelor dintr-o terapie intensivă

Cum se pot ajuta pacienții care au reacții emoționale intense pe patul de spital?

Acestea pot apărea din halucinații, neînțelegeri sau intervenții medicale.

Se întâmplă în mod normal ad hoc iar pentru mulți medici este o situație relativ nouă.

În multe unități de terapie intensivă abordarea este sedarea pacienților pe toată durata internării lor.

Pe măsură ce această practică s-a rărit, clinicienii s-au confruntat cu pacienți stresați, cu halucinații sau treji.

Există specialiști care caută o abordare mai sistematică în detectarea și reducerea suferinței psihologice.

Cadrele medicale pot fi instruite cu tehnici psihologice simple care ar putea ajuta la reducerea suferinței.

Alte persoane consideră că terapia intensivă trebuie reorganizată pentru a reduce stresul.

Cu toate acestea, problemele psihologice s-ar putea trata cel mai bine în clinicile specializate.

Cel mai bun moment pentru tratament este subiectul unei dezbateri în curs.

Însă, pentru prima dată au fost finanțate studii care vor răspunde la aceste întrebări.

Terapia intensivă este regândită și poate deveni, cel puțin psihologic, mai puțin intensă.

O problemă de familie: suferința emoțională după o terapie intensivă

O persoană în stare critică ajunge într-o unitate de terapie intensivă?

Membrii familiei sunt în mod normal triști și îngrijorați de persoana iubită.

O ședere în terapie intensivă este un moment provocator și stresant pentru pacienți și familiile lor.

Asistarea persoanei dragi poate afecta mental membrii familiei.

Uneori, putem vorbi chiar de o afecțiune numită sindrom de terapie intensivă a familie (PICS-F).

Nu este o surpriză faptul că familiile ar putea prezenta semne de PICS-F.

La urma urmei, vă aflați brusc într-o lume copleșitoare a necunoscutului. Va supraviețui persoana iubită calvarului?

Cum va fi calitatea vieții lui sau a ei după externare?

Ce sunt cu toate acele alarme și monitoare care continuă să se declanșeze și să scoată sunete ciudate?

Adăugați căutarea răspunsurilor despre starea persoanei dragi și încercarea de a înțelege ce vă spun medicii.

Astfel, avem toate „ingredientele” necesare unei situații deloc liniștitoare.

Recunoașterea oficială a PICS-F

În 2012, PICS-F a fost oficial recunoscut de Societatea de Medicină pentru Îngrijirea Critică (SCCM).

Aceasta este o organizație medicală nonprofit cu sediul în Statele Unite ale Americii.

PICS-F este similar cu sindromul de îngrijire postintensivă (PICS).

Vorbim despre un set de probleme fizice, cognitive și psihologice care pot afecta pacienții la terapie intensivă.

Unele simptome ale PICS se suprapun peste cele ale PICS-F.

PICS-F se poate manifesta la internarea cuiva în terapie intensivă sau după ce pacientul este externat sau moare.

Simptomele includ:

  • anxietate;
  • depresie;
  • tulburare de stres posttraumatic (PTSD);
  • insomnie sau coșmaruri;
  • oboseală neobișnuită;
  • „declanșatoarele” emoționale asociate spitalizării care ar putea duce la atacuri de panică;
  • pierderea memoriei sau probleme de concentrare;
  • situație familială încordată și relațiile perturbate.

PICS-F este diagnosticat dacă simptomele persistă peste o lună

Depresia, anxietatea și PTSD sunt cele mai frecvente simptome care apar într-o asemenea situație.

Până la 65% din membrii familiei au raportat tulburări de somn după ce o rudă a fost în terapie intensivă.

Soții sau alți membri ai familiei se pot confrunta cu sarcini de îngrijire semnificative la externarea pacientului.

Mai ales atunci când pacientul este un adult mai în vârstă, situația poate lua o turnură neașteptată.

Doar puțin peste jumătate din adulții de peste 70 de ani își recapătă funcțiile post terapie intensivă în 6 luni.

Membrii familiei pot fi prost pregătiți să își asume nevoile complexe ale persoanei dragi după externare.

Prevenirea sindromului din terapie intensivă

Există linii directoare pe care spitalele le-ar putea implementa pentru a oferi îngrijiri centrate pe familie.

De exemplu, putem vorbi despre o terapie intensivă „deschisă” care susține prezența membrilor familiei.

Comunicarea constantă cu familia sau un jurnal care poate fi documentat ajută pe toată lumea.

Deși depinde de spitale să pună în aplicare recomandările, există multe lucruri pe care le puteți face și dvs.:

  • contribuiți la îngrijirea pacientului (aplicarea unui balsam de buze sau tăierea unghiilor). Astfel de activități vă pot crește contactul cu pacientul și vă pot oferi un sentiment de utilitate. În plus, ajută la adaptarea în noul rol de îngrijitor;
  • citiți un ziar sau o carte pentru persoana iubită, chiar dacă el sau ea nu este treaz/ă;
  • întâlniți-vă cu medicul pentru a obține informații despre prognostic și potențiale efecte fizice și emoționale. În aceste condiții veți ști la ce să vă așteptați;
  • aveți grijă de dvs. Încercați să faceți pauze scurte pentru mișcare, cum ar fi o plimbare prin spital. Luați mesele necesare de peste zi și încercați să dormiți adecvat.

Dacă vă confruntați cu simptome de PICS-F discutați cu medicul dvs. pentru sfaturi.

Concluzie

Există puține clinici specializate unde pacienții și familiile lor pot merge pentru ajutor în depășirea situației.

Aceste centre sunt concepute pentru a ajuta la îmbunătățirea calității vieții pacienților și a familiilor lor.

De asemenea, membrii acestor stabilimente ajută și la ușurarea poverilor privind îngrijirea pacientului.

Cu toate acestea, lipsesc dovezi care să le demonstreze eficacitatea pe termen lung.

Puteți afla mai multe despre acest sindrom discutând cu specialiștii din domeniu.

Nu în ultimul rând, puteți apela la grupuri de asistență unde intrați în contact cu alți pacienți și alte familii.

Discutați cu cei care se confruntă ori au trecut prin problemele cauzate de PICS și PICS-F.

Articole recomandate pe 4ace.ro

Back to top button